Lună: octombrie 2008

Se misca ceva si la noi?

 Distrofia de care sufar m-a obligat sa ma pensionez dupa trei ani de activitate.  Am fost un munte de entuziasm, mi-am zis: o sa invat altceva, o sa am de lucru, o sa fie bine. Am reusit cu succes sa fiu voluntar in scopuri umanitare. Puteam sa ofer chiar si […]

Se misca ceva si la noi?
Se pere ca da. Am 38 de ani. O vreme am lucrat in domeniul creeri vestimentale. Distrofia de care sufar m-a obligat sa ma pensionez dupa trei ani de activitate. Dupa pensionare am fost un munte de entuziasm, mi-am zis: o sa invat altceva, o sa am de lucru, o sa fie bine. Au trecut 20 de ani. Nu am reusit sa conving in niciun fel ca pot fi utila, de altfel nici legile nu erau in favoarea noastra. In urma cu un an am citit pe un grup de discutii, ca Motivation are un program de indentificare locuri de munca pentru persoanele cu dizabilitati. Mai ca am sarit in sus de bucurie. Le-am scris. Super draguti oamenii. O vreme am avut de munca temporar. Intr-o zi am fost chemata la interviu pentru departamentul de marketig al puplicatiei: http://www.geb.ro si http://www.verdecrud.ro
La intalnire a venit editorul. A fost scurt si la obiect. Ai o luna sa demonstrezi ca poti lucra in aceasta functie. In ansamblu aveam idee ce si cum…, insa doream sa fiu sigura ca e bine ceea ce fac. Am inceput sa citesc cate 17 ore pe zi, despre aceasta ,,meserie”. Din toti cei pe care-i consideram prieteni, unul singur si-a facut timp sa stea de vorba cu mine, sa-mi dea sfaturi: Daniel Necsulescu, toate multumirile amice. Dupa o vreme am mai discutat cu un amic, dar el a constat ca stiu mai multe de cat ar fi putut el sa-mi spuna. Cele patru saptamani au trecut, ieri m-a sunat editorul. Miercuri semnam contractul de munca. Se misca ceva si la noi? Sau optimismul meu este o boala mintala?