– Cum este incalcat dreptul la vot al persoanelor cu dizabilitati –

Adina Milac este Cercetator in biofizica. Ea mi-a povestit cum ii este incalcat un drept. Am rugat-o sa scrie despre acest lucru prin care trec sute de mii de romani. Iata relararea ei:

 

sibiu_2014

Sunt o persoana (adulta, responsabila, educata, angajata in munca cu norma intreaga pe perioada nedeterminata, perfect deplasabila) dependenta de fotoliul rulant. Numele meu este mai putin important, fiindca experienta prin care trec se aplica majoritatii persoanelor utilizatoare de fotoliu rulant (care, apropos, nu sunt deloc putine, de ordinul sutelor de mii). Iata, pe scurt, aventurile unui alegator cu dizabilitati din Romania secolului XXI:

La alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, nu am reusit sa votez deoarece sectia de votare la care sunt arondata se afla la etajul 1 al unei scoli si nu era legal sa votez intr-o sala de la parter. Nu am putut solicita urna mobila, fiindca in ziua precedenta eram la Sibiu. Detalii puteti gasi aici:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Vot+oprit+in+fata+sectiei+pentru+o+cercetatoare+in+biofizica

Desi nu s-a schimbat nici domiciliul meu, nici sediul sectiei de votare la care sunt arondata, situatia a fost asemanatoare si la alegerile prezidentiale din 2 noiembrie 2014. In acest caz, insa, dupa doua ore de asteptare si concluzia presedintelui sectiei de votare ca nu exista nici o solutie legala, am acceptat sa fiu purtata pe scari pana la etajul 1. Detalii despre aceste peripetii puteti gasi aici:

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/COTROCENI+2014/cercetator+biofizica+handicap+scaun+cu+rotile+vot+urna

Astazi, 14 noiembrie 2014, cu doua zile inaintea turului 2 pentru alegerile prezidentiale, am fost la scoala in care se afla sectia de votare pentru a solicita ca sectia mea sa fie localizata intr-o sala de la parterul scolii. Presedinta sectiei mi-a raspuns ca nu se poate “sa mute cateva mii de oameni pentru unul singur”, ca si cum acele cateva mii de persoane erau deja inghesuite in sala si asteptau sa voteze. De asemenea, aceeasi presedinta a mentionat ca a raportat la primarie situatia din turul 1, iar “seful de acolo” a spus ca n-are ce face si ca “daca au urcat-o o data, sa o mai urce si a doua oara”. Desigur, mi s-a oferit solutia urnei mobile, dar numai dupa amiaza, caci “nu putem dimineata”. Imediat ce am ajuns acasa, am dat telefon la Biroul electoral al Sectorului 6, unde am vorbit cu o doamna care, plina de condescendenta, mi-a explicat ca exista varianta urnei mobile, dar in legatura cu accesul in sectie nu are ce face, ca este prea tarziu ca sa se mai poata schimba ceva, ca poate la alegerile viitoare (peste 4 ani?) sa se ia o masura in acest sens si ca daca ar fi stiut mai devreme, ar fi incercat sa faca ceva. Am ramas muta de uimire si perplexa de argumentele oferite: cum adica nu stia? Nu s-au confruntat cu aceasta situatie de 2 ori in ultimele 6 luni? Nu isi imagineaza nimeni ca exista si alegatori care nu pot urca scarile?

In concluzie, pentru a putea vota, singurele mele optiuni sunt urna mobila sau acceptul de a fi carata pe scari de oameni binevoitori din sectia de votare. Consider ca nici una dintre aceste variante nu este adecvata, atat din punct de vedere practic, cat si din punct de vedere moral / legal / principial, si in cele ce urmeaza am sa aduc argumente justificative.

Varianta 1 (urna mobila):

Din punct de vedere practic: dincolo de faptul ca nu am incredere in aplicarea corecta a acestei solutii si nu am nici o garantie ca votul meu (depus in urna mobila) va conta la fel de mult ca si votul celorlaltor cetateni (depus la sectie), utilizarea acestei proceduri presupune sa stau acasa toata ziua si sa imi anulez orice activitate de durata (odihna, relaxare, iesirea in oras la un film sau cu prietenii etc), in asteptarea urnei mobile.

Din punct de vedere moral: acesta este o dovada de desconsiderare si un mod de gandire profund jignitor la adresa unei persoane cu dizabilitati, fiindca presupune ca o asemenea persoana oricum nu are prea multe activitati si timpul sau nu este la fel de limitat si pretios ca al altor cetateni. Mai mult, aceasta solutie incurajeaza izolarea si duce la mutilarea severa a capacitatii de socializare a persoanelor cu dizabilitati. Consider ca urna mobila este o solutie extrema, aplicabila exclusiv persoanelor nedeplasabile datorita unei stari de sanatate extrem de precare sau afectate de boli contagioase. Acesta nu este cazul meu (si al multor persoane cu dizabilitati): sunt perfect deplasabila, merg la servici in fiecare zi, la cumparaturi, la conferinte nationale si internationale, in vacante in tara si in strainatate. Din pacate, urna mobila este folosita ca o “portita de salvare” a autoritatilor de la efortul de a accesibiliza spatiul public (incluzand sectiile de votare).

Din punct de vedere legal: se incalca flagrant principii fundamentale stipulate in Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (la care Romania a aderat), cum ar fi “libertatea de a alege şi independenţa persoanelor, participarea deplină şi eficientă la viaţa socială şi includerea în societate, oportunităţi egale, accesibilitate” (Articolul 3 din Conventia mai sus mentionata).

Varianta 2 (caratul pe scari de catre voluntari din sectia de votare):

Din punct de vedere practic: ridicarea pe scari (inguste si abrupte) a unei mase totale de peste 100kg (masa caruciorului electric plus masa mea) este foarte dificila si prezinta un risc ridicat, atat pentru mine, cat si pentru cei ce ma ridica. Cine isi asuma acest risc si acopera pagubele, in cazul unui nedorit accident? Nimeni (sau, cel mult, eu)!

Din punct de vedere moral: acesta este un atentat nu doar la siguranta persoanei cu dizabilitati, ci si la demnitatea acesteia, fiind tratata ca o povara pentru societate si ajungand tinta unor comentarii mai mult sau mai putin rautacioase din partea spectatorilor.

Din punct de vedere legal: este incalcat Articolul 29 din Conventie, despre Participarea la viaţa politică şi publică, care prevede ca “Statele Participante vor asigura persoanelor cu dizabilităţi drepturi politice şi oportunitatea de a beneficia de aceste drepturi, în măsură egală cu alţi cetăţeni şi îşi asumă responsabilitatea să asigure că persoanele cu dizabilităţi pot lua parte eficient şi deplin la viaţa politică şi publică, […] inclusiv dreptul şi oportunitatea persoanelor cu dizabilităţi de a vota şi a fi alese, printre altele, prin următoarele metode: (i) Asigurarea că procedurile de vot, spaţiile şi materialele sunt corespunzătoare, accesibile şi uşor de înţeles şi utilizat”.

Consider ca aceste solutii propuse sunt nu doar o dovada de proasta organizare, dar si de prostie crasa si lipsa de interes. In concluzie, oamenii destepti (alias societatile evoluate) invata din greselile altora, iar oamenii prosti (alias societatile inferioare, limitate) nici macar din greselile proprii. Ce mai este de facut?

Dr. Adina-Luminita Milac

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *